Prima regulă pe care trebuie să o avem în vedere când alegem mielul este ca acesta să aibă minimum 9 kilograme. Cei mai mici au carnea bogată în purine, cristale de acid uric ce se depun pe articulaţii sau rinichi, îngreunează digestia şi, în timp, duc la apariţia unor boli grave precum guta. Medicii atenționează asupra riscului pe car eîl presupune pentru sănătate cunsumul cărnii provenite de la miei aflați sub această greutate, recomandarea fermă fiind aceea de a evita achiziționarea de miei, carne sau organe care provin de la miei sub greutatea de nouă kilograme.
Chiar și un miel aflat peste această greutate, are carnea cu o concentrație destul de mare de purine. Pentru a scăpa de grija purinelor din carne, e suficient să preparăm carnea corect. „Modul ideal de gătire se rezumă la fierbere şi coacere la temperatură scăzută. Sunt de evitat grătarul, prăjirea şi coacerea la temperaturi mari (cu rumenire pronunţată), recomandă nutriționiștii.
La ciorba de miel, carnea va fi adăugată numai după ce apa a dat în clocot, iar pentru digerarea uşoară a fripturilor se recomandă în prealabil un baiţ din apă, oţet şi condimente, în care carnea să fie lăsată câteva ore. Consumată alături de legume, carnea este chiar benefică organismului, datorită conţinutului mare de fier şi zinc, mai ales în cazul persoanelor care suferă de anemie sau deficiențe minerale. Nu trebuie însă asociată cu pâine în exces, cu orez, cartof, paste făinoase și alcool.
Sunt foarte indicate legume precum ardeiul gras, morcovul, țelina, brocoli, salata și verdețurile.
Preparatele din miel asociate cu băuturi alcoolice din belșug, pot duce în unele cazuri la declanşarea unei pancreatite acute. Deserturile tradiţionale trebuie consumate la distanţe mari de timp faţă de momentul în care am consumat carne de miel sau ied. Copiii, persoanele în vârstă și cele care au probleme cu alergiile trebuie, de asemenea, să consume cu foarte mare atenție carnea de miel sau de ied. Mai mult, grăsimile saturate şi colesterolul din componenţa acestei cărni favorizează îngroşarea arterelor şi apariţia bolilor de inimă, mai ales în cazul persoanelor cu antecedente pe acest segment medical.
Alte persoane cu grad de risc sunt cele care au probleme cu ficatul, rinichii, pancreasul, colesterolul, hipertensiunea arterială, trigliceridele ridicate şi persoanele supraponderale. Specialiştii în nutriţie spun că preparatele din miel îşi merită locul pe masa de Paşte. Ficatul de miel este bogat în vitaminele B 1, B 2, B 5, B 6, B 9, B 12, biotină şi minerale, esenţiale pentru vitalitate şi energie. Trebuie să manifestăm atenție și aici, iar organele pe care de obicei le folosim la prepararea drobului, trebuie consumate în cantități mici, cu atât mai mult cu cât consumul se face aproape mereu în combinații cu ouă în cantitate mai mare și alte alimente la fel de “grele”.
Tot ceea ce trebuie să reținem este achiziționarea unui miel peste greutatea de 9 kilograme, evident din locuri autorizate sanitar veterinar, să consumăm carnea și preparatele din carne cu moderație, să evităm combinațiile care ne îngreunează stomacul și mai ales să evităm să combinăm mesele care conțin carne de miel cu băuturi alcoolice în exces. Moderația este, totodată, secretul unei stări de bine și a unor sărbători fără momente neplăcute.
M. S.
